Cap 11 - Not like I thought

~Epov~

Zilele treceau usor , parca nefacandu-si prezenta in viata mea incarcata , ocolind si ignorand spatiul limitat in care imi desfasuram umila activitate . Stateam pe scaun si meditam , asteptand nervos de vreo jumatate de ora . Bateam nerabdator din picior si ma uitam incruntat la bietul ceas de pe biroul lui Carliste care isi dadea ultimele suflari facand ceea ce facea de-o viata intreaga , arata nemilosul timp ce vine si trece , facand impresia ca nu existat niciodata .

Bun , o zic , sau in fine , o gandesc „ Doamne , dar mai intarzie mult ?” . Il asteptam pe Carliste de aproape o ora pe scaunul din fata impunatorului sau birou . Spunea ca ar dori sa cunosc pe cineva , oricine ar fi , proasta prima impresie nu am ce zice ... Nervozitatea mea accentuata se datora si faptului ca maine e prima mea zi de voluntariat , inceputul unei provocari , momentul in care sperantele mele prind radacini si ziua de maine va parea diferita .

Dupa inca vreo 5 minute chinuitoare , usa se deschise incet si patrunsera in camera 4 persoane , dintre care facea parte si Carliste . Acesta isi drese glasul uitandu-se la noi cum ii adesam priviri intrebatoare .

- Acesta este Edward Cullen , noul voluntar . Ma prezenta rapid , scapand de mine .

- Edward , ei sunt , Rosalie Cullen , Emmet si Jasper Withlock . Termina de prezentat si se uita dintr-o parte in alta stanjenit , cum ne priveam la randul nostru . Am decis dupa vreo 3 secunde sa rup tacerea asta infernala si , sa inceapa politeturile ...

- Incantat de cunostinta ! Am intins apoi mana formal catre fiecare , toti raspunzandu-mi cu un „De asemenea!” si un zambet chinuit sau „La fel!” si imi arunca o privire ce se presupunea ca e calda . Se putea vedea de la o posta ca nici macar nu se straduiesc , parca tocmai vedeau de la morga sau ceva si li se arata in fata cel la al carui capatai au pus flori . Jesus !

Nu asa imi inchipuiam eu colegii de voluntariat , ma asteptam la niste oameni de treaba pe care te poti baza , poti avea incredere . Sa poti lega , stiu eu , chiar prietenii , sa ne ajutam reciproc . Nici de cum la niste stane de piatra false , care nici nu sunt in stare sa iti ureze un calduros si sincer bun venit .

Nu am indraznit sa il intreb pe Carliste de acea „mica” intarziere , dar nu stiu de ce presimt ca a fost din cauza celor trei .
Prima zi trecuse repede , inca nu ma apucasem de lucru in adevaratul sens al cuvantului , vor exista destule zile si pentru asta .

I-am facut o vizita scurta Bellei , care dupa ce observa oboseala mea destul de evidenta ma trimise numai decat acasa . Am mai descoperit macar o caracteristica a ei , e extrem , dar extrem de incapatanata . Si ea fiind bolnava , eu cedez , ingropandu-mi incet incet orgoliul . Parea atat de pierduta , era evident cum i se lumineaza fata atunci cand se deschide usa . Cred ca era o adevarata tortura sa stai zi dupa zi inchisa ca intr-o cusca . Macar nervii sunt de partea ei , sau sunt doar calmantele de vina ? Probabil ...

Ziua urmatoare incepu la fel , rutina devenea deja enervanta , trezirea si la spital cu mine . Daca ma gandesc mai bine , este cam grav daca deja ma deranjeaza acest inceput de dimineata care , se va tot repeta .

Am ajuns in timp record , cu bijuteria asta nici nu ma mir ...Era iubirea mea , capilasul meu ...negru?! Mda , in fine , lasam asta la o parte, ok ? Stralucea atat de luminos in razele palide ale soarelui care se strecurau cu greutate prin patura continua de nori , culoarea era eleganta , iar designul impecabil . Ma facea sa ma gandesc la numele de ... Silver . „Ei haide , doar n-o sa ii pui nume masinii, frate ?” Ma intreba exasperata constiinta pe care , apropo , nu am mai auzit-o de ceva vreme . „Pai normal ca nu , am mers sa iti cumpar mai multi neuroni , duh !” Am ras chiar si eu la „gluma” constiintei mele ... Suna ciudat nu ? Si ESTE si mai ciudat .

Mi-am luat in fuga halatul pe mine si am zbughit-o la dozatorul cu apa . Pentru numele lui Dumnezeu, mai aveam putin si muream . „Da,o moarte intradevar tragica...”Sopti melancolico-ironica , din nou , constiinta (Luau-ar naiba ! ).

Am dat urgent pe gat paharul plin ochi , dupa care l-am aruncat la fix in galetusa albastra ce serveste drept gunoi . M-am intors pe calcaie si am dat nas in nas cu „dragii” mei colegi .

Rosalie isi lasa privirea in jos si rosti pe o voce rugatoare .

- Edward , ne pare rau ! Pentru tot ...

- Da , Eddie , si tu pari chiar un tip de treaba . Adauga Emmet dandu-mi un pumn usor , din prietenie, peste umar .

- Doar ca ieri , mamei mele i s-a facut rau si Carliste a trebuit sa se ocupe urgent de ea si de aceea ... Isi pierdu Rosalie brusc glasul , stapanindu-si un suspin , iar Emmet veni din spate si a luat-o iubitor in brate . Chiar se potriveau cei doi ,daca intradevar erau impreuna .

- Pai , e in regula atunci . Am spus impaciuitor , afisand un zambet sincer .

- O luam de la capat , deci ? Intreba de data aceasta tipul blond , cum il chema ... ? Am aprobat din cap si imi intinse mana zicand :

- Eu sunt Jasper , Jazz , oricum numai nu Jazzy .

- Rosalie , dar prefer Rose .

- Emmet . Spuse scurt uriasul scuturandu-mi energic bratul .

- Edward , fara nici o alintare .

- Ok , Ed ! Adauga numai decat Emmet , aducandu-mi instantaneu o expresie necajita pe chip . Nu , nu asa . Oricum spune-mi numai nu asa ! Imi repetam in minte , retraind una dintre amintirile mele interzise .

*Flashback*

Ma indreptam cu pasi regulati si capul in pamant catre sala de mese, ce arata mai ceva decat o puscarie . Imi provoca de fiecare data un dezgust din ce in ce mai pronuntat , asa ca o evitam pe cat posibil , ascunzadu-ma sub pat pentru a nu fi silit cu forta sa ma alatur „tovarasilor” mei de suferinta .

Acum era de-a dreptul lihnit si neavand alta optiune , intram posac in cantina orfelinatului , un fel de iad plin de dracusori mici , salbatici , violenti si galagiosi .

Dar exact inainte sa deschid usa , doua maini micute se infasurara in jurul gatului meu , un corp fragil dar ferm presandu-se de spatele meu amortit .

- Eddie ! Spuse o voce cristalina , entuziasmata , pe care as recunoaste-o dintr-o mie .


- Buna Edward ! Mai adauga o voce timida , dar afectuoasa , care apartinea lui ... Bree ?! Era o fata draguta , dar foarte ciudata si bonus , mai era si obsedata de mine . Se presupunea ca e prietena lui Alice , insa deseori mi se parea ca , in unele momente de scapare avea o sclipire misterioasa , parca plina de o ura profunda , ce o rodea pe interior , parea ca in orice clipa era gata sa sara peste trupul zvelt dar fargil al surorii mele .

De repetate ori am rugat-o sa se indeparteze de ea , dar spunei ierbii sa se usuce pe timp de ploaie , raului sa faca o fapta buna , soarelui sa nu mai straluceasca cand e cerul senin ca apa .

- Hei , Al ! I-am raspuns dulce , ignorand-o subtil pe Bree , prefacand-o ca nu sunt constient de prezenta ei ..

- Edward ! Imi reprosa Alice pe o voce dojenitoare dandu-si seama de ce faceam . Automat , fara alte adaugiri , am spus „bucuros” :

- Buna Bree ! Si mi-am pus un zambet tamp pe fata . Aceasta clipi des din gene , apropiindu-se incet de mine . M-am uitat disperat in stanga si in dreapta cautand o cale de scapare si am inceput sa fug in directia opusa strigand in urma :

- Am uitat ceva in camera ...

- Bine , Ed ! Spuse Alice pe o voce scazuta , trista , plecand capul pentru a evita privirile curioase . M-am oprit intr-o clipa din mersul meu alert , intorcandu-ma incet pe calcaie si m-am indreptat hotarat catre ea .

- Cred ca mai poate astepta . Am spus incet luand-o strans in brate oprindu-i lacrimile pe tricoul meu decolorat . Isi puse ambele brate pe pieptul meu si imi ceru sa o duc in camera . Aceea fu prima si ultima data cand am ranit-o , si o regret de fiecare data cand ii privesc acum chipul lipsit de expresie . Dupa acel mic „incident” nu trecura nici 3 saptamani si am parasit definitiv orfelinatul cu chipul distrus , lacrimile inecandu-mi sufletul intr-o balta de sange .

*End flashback*

Nimic nu dureaza o vesnicie ? Oare e adevarat ca viata se scurge asemea nisipului din clepsidra , asemea visului ce se evapora in urma minciunii necrutatoare ce sparge in mii de bucati chiar si sufletul unui copil . Amintirea e momentul ce il pastrezi in suflet si retraiesti clipa , lasandu-te in prada sentimentelor , dar visul frumos poate deveni cosmar ,iar amintirea devine doar un gand ce iti bantuie existenta , nelasandu-te sa traiesti , sa te bucuri de clipa prezenta . Lacrimile curg si se evapora ,fac loc altor sentimente , plansul este ploaia proprie , cea care face loc soarelui , fericirii . Insa de cele mai multe ori visul frumos nu poate sterge lacrima cosmarului . Stateam nemiscat , imagini colorate si ametitoare se derulau in fata ochilor , sau poate in minte ?!

- Edward , esti bine ? Ma intreba ingrijorata Rosalie , punandu-si o mana pe bratul meu linistitor .

M-am uitat pierdut la fiecare in parte , dar nevazand ceva clar , definit . Am simtit apoi doua maini puternice , scuturandu-ma sanatos , reusind intr-un final sa ma trezeasca din starea ciudata in care intrasem .

- Esti bine ? Repeta Jasper , privindu-ma vizibil ingrijorat .

- Da ! Doar ca ... mi-am amintit ceva . Am raspuns impreunandu-mi spracenele , o durere puternica de cap punand stapanire pe mintea mea obosita .

Am lucrat apoi fara intrerupere , extenuandu-ma intr-atat incat, in momentul in care am ajuns in camera m-am trantit in pat nemiscand nici un muschi pana dimineata .

In rest totul a curs ca o apa linistita , blanda , ce scalda fatadele stralucitoare ale rocilor ingropate de o vesnicie in albia rece a paraului .

~|~|~|~|~|~|~|~|~|~| ( dupa aproximativ 2 saptamani )

Era placut afara , un vant parca tomnatic biciuia vazduhul , dand aerului acel miros specific inante de furtuna . Ma plimbam cu Bella alaturi , care era atat de fascinata , de desprinsa de realitate . Sau aceasta era realitatea ei ? Parea ca acum isi regasea fiinta , sufletul de mult pierdut , acum se reintregea , isi gasea partile lipsa si se forma o noua Bella .

- Sti , intotdeauna m-am intrebat de ce nu iti place Isabella ... Am spus melancolic , rupand tacerea , pentru mine insuportabila .

Isi ridica privirea catre mine uimita si raspunse pe o voce scazuta , uitadu-se rapid inainte :

- Asa imi spunea mama ...

- Voi sti vreodata toata povestea ? Am intrebat cu o speranta evidenta , dar nevrand sa o constrang . Se uita la mine o clipa parca analizandu-ma si sopti :

- Da ! Fu destul de hotarat , parca cu o mica ezitare , o inflexiune de nervozitate fiind prezenta . Mi s-a parut ca dupa cateva clipe mai adauga si un „Cred...” , dar nu am mai spus nimic .

Ne-am continuat incet drumul , pierduti fiecare in gandurile ce ii complica viata , namaidand atentie lumii din jur . La un moment dat m-am impiedicat de o ramura mai solida , ajungand pe jos daca nu ma prindeam de o creanga in timp ce plonjam incet spre iarba .
- Ai putea , te rog , macar sa stai in picioare ? Ma imita Bella incepand sa rada si uitandu-se la mine , chicoteli tot mai puternice si mai adorabile se auzeau din directia sa .

- Ma bucur ca te amuz . Am spus sarcastic si am pus un zambet pana la urechi , vizibil fals .

- Ei haide , bine macar ca nu ai cazut , daca te loveai . Spuse pe un ton intelept privind spre mine , din clipa in clipa gata sa izbucneasca intr-o noua rafala de ras .

- Eu ma bucur macar ca te-am putut binespune . Imi place cum razi ... Am spus dulce , inaintand inca cativa pasi .

Se inrosi putin , plecand capul si astfel nu putu observa copacul care se i se ivea in cale si de care se putea lovi la fix in orice moment .

- Bella ai grija ... Am spus pe un ton impacientat , dar prea tarziu . Deja intra din plin in el , tinandu-se acum de cap.

Am observat totusi ca zambeste si am rasuflat usurat , multumind cerului ca nu s-a lovit , adica , ma rog , s-a lovit dar macar nu o doare . Sau o doare dar nu ii pasa ... Complicata treaba !

- Esti sigura ca astazi ai iesit din spital ? Sau nu ai trecut de atata vreme incat ti s-a facut dor ? Am intrebat amuzat , apropiindu-ma de ea .

- Nu tocmai ... Imi zambi inocent , lasandu-se in jos langa scoarta groasa a copacului acela batran , punandu-si mainile pe genunchi .

Isi atinti privirea inainte , catre padure , dar eram aproape sigur ca se gandea la total altceva . Neputandu-mi abtine curiozitatea , am intreb incet :
- La ce te gandesti ?

- La tot si in acelasi timp la nimic . Cuprind toata lumea in maini inaginare si franturi imi scapa printre degete pentru ca e prea mare . Ma gandesc la cum ma simt acum , la cum ma faci sa ma simt acum . Apoi afisa un zambet amar , lasandu-si capul sub o perdea de par ciocolatiu .

Am inghitit in sec, neasteptandu-ma la un astfel de raspuns si am intrebat cu o voce tremuranda :

- Adica ?

- Fericita . Raspunse dulce , ridicandu-si capul si asezandu-l in siguranta pe genunchi , contempland mirifica-i priveliste ce se infatisa in fata .

I-am captat apoi privirea , explorand adancul sufletului sau pur si am putut vedea atunci un inger , un inger ale carui aripi erau inchise inauntru si se zbateau sa iasa la suprafata , aratandu-si adevarata grandete . Un inger trimis in iad , un simplu om pe pamant ...

-----------

Cap 11 ... Cam lipsit de inspiratie , stiu , dar totusi sper sa va placa ... :) . Dupa cum stiti m-am implicat in proiecte noi alaturi de niste fete minunate :

In fiecare zi alaturi - pe care il scriu impreuna cu Nikannie (http://infiecarezialaturi.wordpress.com/)

Rezumat :Alice e o fată normală , melancolică şi cu mareţe idealuri din Forks . Jasper , un ofiţer tânăr este concediat şi îşi îneacă amarul retrăgându-se în uitatul oraşel unde o întâlneste pe încântătoarea Alice . Însă apar obstacole şi cei doi răzbesc cu toate puterile să îşi menţină vie dragostea .

Promisiune interzisa - pe care il scriu impreuna cu Laurika (http://promisiuneinterzisa.wordpress.com/)

Read , Enjoy and Comm !!!

Kisses !!!
Dyana :*:*>:D<>:D<