Cap 9 - Remember that ?

~Bpov~

Intr-un final am adormit si eu , oboseala facandu-si simtitor prezenta si aruncandu-ma intr-o alta lume . Cred ca am adormit cu mana in parul lui deoarece cand m-am trezit , era tot acolo . Nu am precizat insa ce mi-a intrerupt sirul de imagini fara noima care se derulau in minte asemenea unui film de epoca , incet si fara zgomot . Am auzit usa deschizandu-se destul de furtunos si inchizandu-se rapid cu un clinchet nu foarte discret .

Am deschis ochii pe jumatate adormita si mi-am retras mana repede din parul lui Edward, inainte ca acesta sa fie constient de prezenta ei .
Abia apoi am zarit silueta unui barbat blond , potrivit de inalt , care purta o expresie serioasa , dar in acelasi timp amuzata , privindu-ne pe mine si pe Edward , care acum se dezmeticea ( am spus eu ca nu e prea comod cum doarme …) , fiind trezit, banuiesc, de acelasi zgomot. Isi intindea lenes membrele , dar se opri brusc in momentul in care observa si el prezenta barbatului in salon si isi indrepta spatele , aruncandu-i o privire destul de acuzatoare . Doctorul , pentru ca altceva nu putea fi avand in vedere ca purta un halat alb , specific si stetoscopul in jurul gatului , isi drese vocea incomod si incepu o conversatie trasa de coada .

- Buna ziua ! Eu sunt doctorul Carliste Cullen , cel care e responsabil de tine Isabella .

- E doar Bella . Am ingaimat eu cu o voce ragusita .

Dadu din cap , dupa care isi indrepta privirea catre Edward .

- Aaaaaaa ... Permite-ti-mi sa ma prezint , ma numesc Edward Cullen , domnule . Ce coincidenta ironica de nume nu-i asa ? termina sigur pe el , dupa scurtul moment de ezitare de la inceput .

- Intradevar ! sopti ca raspuns , devenind brusc meditativ , studiindu-l atent pe Edward .

Acesta se misca vizibil deranjat in scaunul de langa mine si imi arunca o privire fugara .

Doctorul tresari usor , revenindu-si din starea de tansa , mutandu-si ochii inapoi pe mine .

- Cum te simti Bella ? Ceva efecte adverse majore ? Se pare ca lasa politeturile repede deoparte , intrandu-si in adevaratul sau “rol” .

- Bine , domnule Cullen . Doar obosita , dar banuiesc ca este normal ? am spus-o mai mult ca pe o intrebare .

- Desigur ! Si te rog spune-mi Carliste , nu sunt atat de batran pentru “domnule” . Si se stranba teatral cand rosti ultimul cuvant , iar apoi afisa un zambet sters .

- Ah , pana nu uit , ti-ai anuntat familia ? Sunt cam nou in oras si nu am apucat sa ma familiarizez si sa cunosc pe toata lumea . Dadu apoi detasat din umeri .

Intrebarea m-a lasat fara cuvinte , trezindu-mi amintiri si ganduri adanc infipte in suflet , care acum ma invadau intr-un ritm alert , incetosandu-mi simturile si toata fiinta .

- Eu nu am ...f ...familie . Am rostit cu o greutate inimaginabila , incercand sa imi tin emotiile si lacrimile sub control doar aparent .

Amandoi isi concentrara toata atentia asupra mea , doar ca pe cand ochii celui caruia i-am raspuns ma priveau cu mila , Edward era total surprins , parca si vedeam beculetul aprins deasupra capului sau in timp ce procesa cuvintele mele .

- Imi pa... incepu Carliste bland .

- Nu ! l-am intrerupt eu cu un strigat puternic , autocontrolul topindu-se in acidul furiei de nestapanit . Am auzit acele 3 cuvinte de mult prea multe ori pentru a le mai suporta .

Prientre suspinele si agitatia ce ma controlau l-am observat pe Edward iesind din scurta stare de soc si apropiindu-se incet pentru a ma calma . Intinse o mana catre mine , aproape atingandu-ma , dar m-am ferit brusc si , uitandu-ma in ochii lui i-am spus autoritar :

- Nu ! Vreau sa f...fi ... fiu si... singura ! Am ingaimat cu greu .

De abia terminasem propozitia si Carliste deja deschisese usa , uitandu-se dupa Edward , in speranta ca acesta il urma . Imi arunca o ultima privire rece , dar care doar ascundea tristetea evidenta din ochii sai superbi , iar apoi iesi afara in tacere .

Ramanand in sfarsit singura , am continuat sa ma descrac , era prea mult pentru mine . Atat de multe ganduri inchise , blocate , scoase la lumina de o simpla intrebare nevinovata .

~Epov~

Am iesit afara lasand-o acolo singura, sa sufere . Deci asta era in spatele suferintei sale , asta o macina si incerca sa ascunda . M-am asezat pe un scaun vis-a-vis cu usa , dar doctorul Carliste m-a poftit la el in birou .

- Ia un loc , te rog ! Ma invita aratand catre un scaun imbracat in catifea neagra.

M-am asezat alene , cu gandul in alta parte si m-am intors catre el cu o expresie intrebatoare .

- Edward, ce a patit Isabella ?

- Nu stiu ! Am raspuns sincer ,chiar nu stiam mai multe decat el.

- Te rog Edward , as putea sa ajut .

- Si ce te face sa crezi ca eu as sti ? L-am intrebat la randul meu , ridicandu-mi o spanceana .

- Nu stiu . A recunoscut indignat , asezandu-se la birou .

- Uite ,eu nu stiu multe despre Bella , nici macar nu stiam ca nu are familie . Dar stai ! Si de abia atunci mi-am dat seama de ceva.

- Da ? intreba acesta , indemnandu-ma sa continui.

- Ai spus ca poti ajuta , deci esti psiholog ?

- Da.

- As putea sa ma angajez aici ca voluntar , sa invat , sa imi pot ajuta sora ? Am soptit ultima parte mai mult pentru mine, dar se pare ca a auzit-o si el .

- Ce e cu sora ta ?

- Nimic ! Deci pot ? intrebam ca un copil mic care cere sa se dea in hinta nerabdator.

- Desigur , va trebui doar sa mai discutam unele aspecte .

- Multumesc . Si i-am intins mana , mi-o scutura o clipa dupa care fu chemat de urgenta in alt salon , lasandu-ma singur .

Am iesit inchizand usor usa dupa mine si m-am intreptat aproape in fuga catre salonul Bellei . Nu se mai auzea nici un zgomot asa ca am batut incet la usa .

- Daca esti Edward, intra , daca nu , tine-ti pastilele departe de mine . Se auzi o voce slaba dinauntru si am intrat asezandu-ma in locul meu obisnuit .

Bella se uita in jos , evitandu-mi privirea si ascunzandu-se dupa o perdea de par castaniu , lung . Mi-am tras scaunul mai aproape si i-am luat o suvita , punand-o dupa ureche si mangaindu-i fin obrazul . Inca fara a se uita in sus , se lasa intr-o parte si isi sprijini capsorul de umarul meu stang , lasand doua lacrimi sarate sa ii scape pe obrazul fierbinte.
Automat , din reflex , m-am asezat langa ea pe pat , in sezut si mi-am infasurat o mana in jurul taliei sale , protectiv, in timp ce cu cealalta ii mangaiam consolator parul , asezandu-mi barbia desupra fruntii sale .

- Imi pare rau ! zise printre suspine si lacrimi .

- Shhht , totul e bine ! ii sopteam incet , in timp ce o leganam usor.

- Da , este ! spuse la randul sau , incercand sa se linisteasca si sprijinindu-se de mine complet acum .

--------

Nu stiu ce am ,dar in ultimul timp am fost atat de bulversata . Totul se invartea in jurul meu , eu stateam pe loc si inevitabil , ameteam :|. Nu credeam ca sunt in stare sa scriu nici o fraza coerenta si de aceea eram hotarata sa iau o mica pauza sa imi revin , dar m-am razgandit . Vreau sa multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine si m-au sprijinit , dandu-mi impulsul de care aveam nevoie :X:X:*:* . Deci , pana la urma aici e cap 9 , stiu ca e cam fara actiune , dar nu puteam sa il adaug pe Carliste in peisaj ca un Superman , aterizand in salon pe geam si venind cu o replica de duzina luata din filmele cu buget redus nu ? :)) Sper ca va place :D , e putin mai scurt deoarece am decis sa ma opresc aici ;)) .

Preview din capitolul urmator :

- Vorbesti serios , pot sa plec acasa ? am intrebat entuziasmata , aproape sarind din pat .
- Da , daca promiti ca stai in pat inca vreo 2 zile .
- Sigur , sigur .
- Promiti sa ai grija pana se insanatoseste de tot ? ii sopti Carliste lui Edward , dar nu suficient de incet . M-am intors inbufnata ca un copil mic si acesta , uitandu-se amuzat la mine , raspunse :
- Desigur ! Haide Bella ! Si ma ajuta sa imi fac repede bagajele . In fond ma simteam chiar bine acum .

Dap , am pus iarasi preview pentru asteptare si pentru ca e putin mai scurt capitolul ;) .

Enjoy and comm ! :*:*>:D<>:D<

Kisses!!!
Dyana :*:*>:D<>:D<

Cadou :)

Merci mult Annamarya92 pentru cadou :*:*>:D<>:D<. Nefiind acasa il postez mai tarziu , dar mai bine asa decat niciodata nu ? ;)

Bun , acesta este cadoul :
Si regulile :
1.Poza trebuie să intre într-o postare

2.Cadoul trebuie dat mai departe la sapte prieteni.

Eu il dau mai departe la :

Andru (www.byandru2.wordpress.com/)

Angel of hope (www.ellaangelofhope.blogspot.com/)

Anca (http://myhappylifewithyou.wordpress.com/)

Ramona Pettro (http://ramonapettro.wordpress.com/)

Adelyne (http://ourloveisimpossible.wordpress.com/)

Funnkysmile (http://funnkysmile2.wordpress.com/)

Ella (http://fanficpossibilitty.blogspot.com)

Da , here you go ;) .

Kisses !!!
Dyana :*:*>:D<>:D<

Cap 8 - Nightmare and "Dear diary,..."

~Epov~

Mi-am pus incet capul pe perna , obosit de atata mister , de atata suferinta si durere . Lacrimile nu mai existau , erau pierdute intr-un alt univers , intr-un colt al meu pe care nu stiam ca il am . Toata fiinta mea avea nevoie de ceva , simteam asta cu fiecare gura de aer , cu fiecare clipire , dar misterul invaluia in bratele lui cetoase si invincibile si aceasta problema .

Ma zvarcoleam incontinuu printre cearsafurile si paturile fara sfarsit si ma pierdeam incercand sa gasesc ceva ce nu exista . Alergam in cerc intr-o camera goala , alba , eram blocat si cautam fara oprire usa care se putea ascunde la fiecare pas si care ma putea duce acasa . Eram innebunit , nu mai gandeam normal , miscam mainile exasperat fara sa vreau si inchid ochii dintr-o data , involuntar .

Simteam un miros sufocant si apasator ... fum . Din instinct , am deschis violent ochii si am realizat ca eram inconjurat de foc . Cat vedeai cu ochii flacari imense mocneau cu o ura de nedescris , setea de razbunare subliniind-o fiecare pocnitura asurzitoare . Vroiam sa fug , sa fac orice numai sa nu stau asteptand sa ma fac nevazut printre ele . Dar eram prins in loc , lanturi ruginite tinandu-ma prizonier in stransoarea lor indestructibila . Ma zbateam ca leul in cusca , ca mielul la sacrificiu si , sleit intr-un final de puteri , cand in genunchi infrant de soarta.

Fumul ma bulversa , imi incetosa privirea si mintea , pana cand o lumina orbitoare si un vant cald , parfumat ma invalui pe deplin . Nu mai era nimic in jur , doar un cer senin , intruchipand speranta zilei de maine si o silueta luminoasa , vie ... un inger . Statea cu spatele la mine , nemiscat , avea un par lung , ciocolatiu , bizar de familiar . Am facut un pas sovaitor in fata , dar incepu sa fuga neintrerupt , usor micsorandu-se in orizont . Am incercat sa tin pasul , sa o ajung din urma , dar m-am trezit trantit la pamant de un vant salbatic .

- Stai ! am strigat chinuit si am simtit in acelasi timp o durere in moalele capului . Cazusem din pat ...

M-am ridicat intrigat de pe jos , confuz din pricina unei astfel de nopti ... ciudate ?! Cam putin spus intr-o astfel de situatie , avand in vedere circumstantele. Nu am mai avut nici macar un vis de ceva vreme , cu atat mai putin unul atat de misterios , bine , poate nu e cuvantul cel mai potrivit totusi ...

Daca tot am inceput sa cred in hazard , ce-ar fi daca as crede si in vise ? Si asa mi se pare ca mai nou traiesc intr-un univers pararel cu viata . Indiferent daca as crede sau nu , tot ce inteleg eu , indiferent pe ce parte l-as analiza , inseamna ca nu sunt cu toate-acasa .

Incercand sa trec cu vederea ce s-a intamplat o noapte intreaga , si subliniez , incercand , m-am imbracat lejer cu o pereche de blugi de un albastru inchis si o bluza verde , pe gat , care se asorta cu ochii mei spalaciti .

Am verificat-o pe Alice , care dormea linistita ca de obicei , apoi am iesit pe usa principala , indreptandu-ma catre spital cu o durere „decenta” de cap din cauza cazaturii de dimineata .

~Bpov~

M-am trezit foarte devreme , simtindu-ma odihnita dupa atata dormit , dar cu intepaturi mici si scurte care imi brazdau constant trupul.

Fara ca macar sa imi dau seama , am inceput sa ma gandesc la ziua de ieri .

*Flashback*

M-am trezit buimaca , neputand sa misc nici un muschi , intr-o camera complet alba , mirosind a spital . Oh Doamne ! Oh nu !

Initial crezusem ca am murit ... Dar daca era asa nu as fi avut ace si tuburi tot la 5 centimentrii pe ambele brate si aparate care sa ticaie pana te inebunesc . Plus , sa nu uitam „parfumul imbietor” care imi provoca un profund dezgust si greata.

Toate acestea alcatuiam un fel de picatura chinezeasca , sau japoneza . Oh , cui ii pasa ? Cert e ca , incet dar sigur , iti pierdeai mintile . Imi aminteam cum am cazut pe scari si mirosul de sange care , acum , stiam ca era al meu , dar ceea ce nu imi puteam explica era cum am ajuns acolo . Aveam nevoie de explicatii si ceva imi spunea ca o anume persoana are clar legatura cu asta , Edward .

Sub efectul ametitor al medicamentelor si panica de moment ce ma stapani brusc incepusem sa nici nu imi mai stapanesc reactiile .

- Eeeedward ! am inceput sa strig ca ultima nebuna.

- Va simtiti bine domnisoara ? ma intreba ingrijorata o asistenta mai tinerica , care isi facu „mirifica” aparitie la usa salonului .

- Nu ! Adumi-l aici pe Edward Cullen nenorocito ! Acum ! Exageream rau de tot, nu gluma , doar ca medicamentele astea vad ca nu tin nici cu nervii mei . La ce fata facu saraca cand iesi grabita afara mi se si facu mila de ea .

Insa nici nu apuca sa imi pare rau cu adevarat , cand aparu Edward , in toata splendoarea lui . Toti nervii mi s-au comprimat , eram perfect linistita , uitand chiar si de ce l-am chemat aici , chiar si de durerea ce o simtem in fiecare secunda peste tot .

Se putea observa cu usurinta urmele lacrimilor pe obrajii lui palizi si ochii rosii , cu un inceput de cercane sub ei . Se aseza pe scaunul de langa mine , luandu-mi mana bland intr-a lui , gest care m-a uimit profund , dar o clipa , am stans-o la randul meu. Aveam nevoie de asta si vroiam sa ii multumesc ca e aici cu mine . Nu stiu toata povestea , dar sunt sigura ca el m-a salvat .

Nu am vorbit prea mult , eram prea prinsi amandoi in ochii celuilalt , in timp ce el imi mangaia fin obrazul , eu ma topeam in atingerea lui .

Dar , la un moment dat a venit si inevitabilul si , simtindu-mi pleoapele grele , am cazut intr-un somn adanc.

*End Flashback*

Dupa ce am terminat de trecut in revista toata ziua precedenta , am constatat ca si acum , cand sunt perfect „lucida” ( daca se poate spune ca sunt vreodata asa ) , nu ma deranjeaza aceasta mica apropiere de Edward. In concluzie el m-a salvat , ii datoram mai mult decat un comun „Multumesc!” , fie el spun din toata inima sau nu. Indepartarea a fost o mare greseala , pe care , dupa cum se vede , o platesc scump , suport consecintele.

Mi-am aruncat ochii pe ceasul mare de pe perete , care arata ora 8 si jumatate . Oh , frate ! M-am afundat in perne imbufnata . Ce o sa fac aici ?

Stateam si mai uitam in tavan pierduta , cand aparu la usa asistenta de ieri , cu un pahar de apa si vreo 3 pastile dezgustatoare . Sper ca alea nu sunt pentru mine ...

- Oh , te-ai trezit deja draguta ? imi zambi frumos , neparand suparata pentru ziua de ieri . Well , whatever !

- Da. Am raspuns incet ,dupa care am oftat.

- Te doare ceva , te simti rau ? ma intreba pe un ton profesionist .

- Nu , sunt bine doar ca ma plictisesc de moarte . Am recunoscut infranta .

Chicoti scurt si parasi salonul , doar pentru a se intoarce cateva secunde mai tarziu cu un caiet ponosit si un pix. M-am uitat incurcata la ea , asteptand o explicatie .

- Pai e un caieti si un pix ...
- Nu , serios ? Crede-ma ca mi-am dat seama. Am spus ironic , dandu-mi seama ca femeia asta e umpic cam , stiti voi , proasta ?!

- Daca te plictisesti , scrie ceva , ca un fel de jurnal . De abia termina propozitia si iesi furtunos afara .

Am luat caietul , l-am deschis stangace si am strans pixul intre degete , atingand usor foaia imaculata , o idee ingalbenita .

Draga jurnalule,

Ce ironie nu-i asa ? Nici macar nu esti un jurnal adevarat , iar eu iti mai spun si “draga”. Nu prea stiu cum se face asta si nici ce ar trebui sa scriu sau mai degraba sa aberez , dar macar imi ocupa timpul ... Mi s-a spun sa scriu ce vreau , orice , dar eu nu vreau sa scriu , vreau sa vorbesc.
Niciodata nu mi-au placut jurnalele , cateva foi care contin intrega ta existenta , tot ce e mai intim si important . Si daca citeste altcineva ... Am avut nu o data initiativa de a incepe unul , dar am sfarsit prin a rupe in mii de bucati fiecare pagina , nelasand sa se vada clar nici o litera .

Nu am auzit usa deschizandu-se , dar am fost intrerupta ...

- Neata ! ma saluta o voce cunoscuta , melodioasa , dar intr-un fel diferita .

Mi-am ridicat ochii de pe scrisul meu imprastiat , pregatita sa il intampin , dar la vederea chipului sau m-am blocat . Era diferit , parea extenuat , avea niste cearcane de un mov inchis si ochi rosii si umflati , dar nu ca si atunci cand plangi . Nu mai imprastia acea lumina unica , radianta care te incalzea fara sa iti dai seama .

- Hei , esti bine ? am intrebat vizibil ingrijorata.

- Um , da , sigur . De ce nu as fi ? imi raspunse fortat , incerand sa para ca nu are nimic.

Nu am dat nici cel mai mic semn ca l-as crede asa ca a continuat .

- Am avut o noapte grea , un vis continuu , ciudat si obositor.Recunoscu intr-un final , asezandu-se pe scaunul de langa mine si punandu-si capul pe pat , nemaincercand sa ascunda ceea ce era evident.

L-am lasat in pace , sa mediteze daca are nevoie , dar la un moment dat respiratia i-a devenit regulata , semn ca a adormit. In somn , s-a intors in asa fel incat ii puteam vedea fata , nu cred ca era o pozitie prea placuta dar fie , nu il puteam deranja . Era atat de scump cand dormea (si nu numai) . Ups , doar nu am gandit eu asta . Am rosit putin , simtindu-mi fata mai calda decat de obicei si am realizat ca nu mai patisem asta de mult , imi lipsise senzatia placuta si in acelasi timp jenanta de roseata.

Incepu sa se agite putin si credeam ca are din nou un cosmar , dar nu ma lasa inima sa il trezesc . M-am intors catre el , intr-o parte si , cu o mana tremuranda i-am atins parul. Era atat de matasos si bogat , placut la atingere. Se relaxa o clipa , fapt care m-a incurajat sa continui. Am coborat mai jos , astfel incat eram aproape la acelasi nivel cu el . M-am facut comoda in timp ce mana mea se juca printre firele rebele de bronz , indreptate in toate directiile. Expresia usor incruntata fu repede luata de un zambet larg , fapt care m-a facut sa ii copiez expresia , sa zambesc la randul meu ...

-------

Intr-un final aici e si cap 8 :D . Sper din tot sufletul sa nu se mai repete povestea si sa pot posta imediat ce ajung acasa de la bunici , fara alte complicatii. Lucrand aproape o saptamana la un singur capitol , voi incerca sa le fac cat mai lungi ;) .
Si , ca sa ma revansez putin , am o mica surpriza ;)).

Preview din capitolul urmator :
Intrebarea m-a lasat fara cuvinte , trezindu-mi amintiri adanc infipte in suflet si ma uitam in sus indurerata , lacrimile deja adunandu-se in colturile ochilor.
- Eu nu ... am ... familie . Am rostit cu o greutate inimaginabila , tinandu-mi emotiile si lacrimile sub control doar aparent .
Amandoi isi concentrara toata atentia asupra mea , doar ca pe cand ochii celui caruia i-am raspuns ma priveau cu mila , Edward era total surprins , parca si vedeam beculetul aprins deasupra capului sau in timp ce procesa cuvintele mele .

Mda , cam asta e ... nu cred ca e prea clar , but you have to wait a little bit ;;) . Off, si , dupa cum vedeti nu am gasit nici o imagine potrivita pentru inceput , partea cu visul , daca gasiti ceva trimiteti-mi pe issabbeellaa@yahoo.com. Continuati sa comentati , astept parerile voastre ( verific blogul in fiecare zi de pe telefon >:) ). Kisses !!! :*:*>:D<>:D<

O alta Leapsa ... !!!

Wow , deci am primit si celalalt tip de Leapsa de la Ella (http://fanficpossibilitty.blogspot.com/) si ii multumesc foarte mult :*:*>:D<>:D< .
Bun , sa incepem :

ZODIE : Berbec

AȘ VREA : Sa fiu libera , fara griji .

PĂSTREZ : Tot ce a fost mai frumos si important pentru mine , asta consta in ganduri , obiecte , de toate .

MI-AŞ FI DORIT : Sa nu fi dat inapoi cand nu mi-a iesit ceva .

NU-MI PLACE : Sa fac ceva fara sa gandesc .

MĂ TEM : De viitor .

AUD : Muzica ,Possibility de Lykke Li , apa de la bucatarie si televizorul din cealalta camera .

ÎMI PARE RĂU : Ca am spus unele lucruri pe care le-am regretat apoi .

ÎMI PLACE : Sa scriu :X , sa ascult muzica , sa ma plimb , sa ma uit la filme , sa stau pe net etc.

NU SUNT : Superficiala.

DANSEZ : Cand vreau sa ma simt bine , cu fiecare ocazie.

NICIODATĂ : Nu voi uita adevaratii prieteni.

PAR : Geniul din umbra . ( =)) , stiu , suna ciudat ,dar asa mi s-a spus )

NU-S NICIODATĂ : O persoana matinala .

NU-MI PLAC LA MINE : Cosurile . ( :(( )

SUNT CONFUZĂ : cand ploua .

AM NEVOIE : De intimitate , de o persoana care sa fie tot timpul langa mine .

AR TREBUI : Ca fiecare persoana care imi citeste ficul sa ia aceasta Lepsa de la mine . :P

UN ANOTIMP : Vara.

O LUNĂ : Iunie.

O ZI A SĂPTĂMÂNII : Sambata.

O PARTE A ZILEI : Amurgul.

UN ANIMAL MARIN : Calutul de mare .

UN ANIMAL DE USCAT : Sarpele .

O PLANETĂ : Venus.

LICHID : Lapte.

PIATRĂ : Smarald.

METAL : Aur alb.

PASĂRE : Lebada.

PLANTĂ : Tradafirul alb.

STARE : Vesnic melancolica.

INSTRUMENT : Pian.

SENTIMENT : Fericire .

SUNET : Picuri de ploaie in geam.

CÂNTECE : Plumb-Cut
Jason Walker-Down
Lady Gaga-Speechless
Delta Goodrem-Fragile
etc.

FILME : Twilight saga , Remember me , Harry Potter , Troia , Ice Age , Shrek etc.

SERIALE : The vampire diaries.

ORAŞ : Targu-Mures.

GUST : Dulce si sarat .

AROMĂ : Menta , ciocolata , caise.

CULOARE : Verde si albastru .

MATERIAL : Bumbac.

O PARTE A CORPULUI : In definitv , ochii .

DROG : Cititul unei carti bune.

ACCESORII : Bratari , cercei , cordeluta , esarfa etc.

O EXPRESIE A FEŢEI : Cand sunt ironica sau neincrezatoare ridic ambele sprancene in semn de "Nu mai spune ..."

O MATERIE : Matematica si nu ma pot abtine sa nu pun si Engleza .

UN PERSONAJ DIN DESENE ANIMATE : Jerry ( din Tom si Jerry :)) )

FORMĂ : Inima.

O MAŞINĂ : BMW negru , decapotabil :X .

UN NUMĂR : 25 .

O HAINĂ : Blugi .

Il voi da si acesta mai departe la :

Annamarya92 (http://annamarya92.wordpress.com/)

Ramona Pettro (http://ramonapettro.wordpress.com/)

Anca (http://myhappylifewithyou.wordpress.com/)

Andru ( http://byandru2.wordpress.com/ )

Laurika (http://fanfic-povesti.blogspot.com/)

Adelyne (http://ourloveisimpossible.wordpress.com/)

Funnkysmile (http://funnkysmile2.wordpress.com)

Angel of hope (http://ellaangelofhope.blogspot.com)

Romina ( http://only-fr33d0m.blogspot.com/ )

Si lista mai poate continua muuuult si bine , dar ca de obicei , timpul e o problema . La fel ca si data trecuta toata lumea care scrie vreun fic are de la mine aceasta Leapsa cat si cealalta .
Kisses !!! :*:*>:D<>:D<
Dyana

Cap 7 - Destiny thoughts

~Epov~
Nu, asta nu putea fi adevarat! Trebuie sa fi gresit adresa , casa , trebuie sa ma fi inselat , adica vreau sa spun ca ... nu merita asta ! Nimeni nu ar merita asta ! Mda , iar eu stau si intorc situatia pe dos in loc sa actionez .

Ma uitam in jos , parca ca prin vis la tot ce se infatisa in fata ochilor mei .Am pasit incet , greoi , in cadrul taiat parca dintr-o secventa sangeroasa din „The vampire diaries” . Era aproape intuneric total , din camera ei se vedea o lumina difuza care doar accentua nivelul si asa ridicat de adrenalina care curgea prin mine la vederea sangelui imprastiat in jurul meu , in jurul ei . Mi-am tinut respiratia in mine si i-am luat grijuliu trupul insangerat de pe jos . Ma tineam cu toata puterea sa nu incep sa tremur ca un copil de 8 ani care se uita pe furis la filmul de groaza pe care il vizioneaza fratele mai mare impreuna cu prietenii. Autocontrolul este unul dintre lucrurile care imi incurca existenta , nu pot sa ii comand , ma face sa ma simt si mai slab decat sunt.

Ea merita o sansa si se pare ca eu am fost ales sa i-o dau . Nu o fac pentru mine , o fac pentru ea ... Doar pentru ea ! incercam sa ma conving pe mine.

Ma indreptam deja spre masina , lacrimile inecandu-ma incet , gandurile intorcandu-se impotriva mea . Prea multa drama ,stiu ... Dar asta mi-e viata , o tragedie care nu se va termina pana nu inchid ochii , la figurat vorbind . Vorbeam incet , sau poate nu vorbeam, doar gandeam , nici nu mai stiu .

Daca ea a primit sansa asta , eu nu i-o voi lua si nici nu ma voi mai amesteca in ceea ce va urma . Va avea un viitor cu un gand in minus , al meu . Da , ma invinuiam ca de obicei , dar face parte din viata , din viata MEA ! Daca inainte vroiam sa ajut , acum vreau sa ma indepartez , vreau sa plec , sa fug , sa ma ascund , sa uite toata lumea ca a exisat vreodata un Edward Cullen sau sa uite doar ea . Privind doar in dreapta mea imi pot da seama ca asta trebuie sa fac . Daca nu eram atat de disperat , atat de sigur de reusita , ea nu mai era cu fiecare secunda mai aproape de sfarsit ?! In padure sunt scari ? Nu! In padure sunt pericole? Da ...eu !

Ma intreb de ce mai sunt aici ? De ce mi s-a dat si sansa sa indrept greseala , ce imi rezerva viitorul dupa ce imi voi implini si aceasta misiune a destinului ? De ce totul trebuie planuit inca dinainte ? Daca as putea sa schimb ce a fost scris acolo , undeva , unde e scris cursul fiecarei vieti , m-as sterge cu totul !

Deja vorbea vinovatia din mine , adusa la suprafata de soc , frica, nesiguranta si vulnerabilitate. Pentru ca asa suntem toti , vulnerabili in fata tuturor , indiferent ca suntem constienti de asta sau nu , daca ne ascundem de adevar sau daca purtam masca de „Sti ceva , chiar nu imi pasa!”. Totul este fals , si eu si vinovatia si Bella si Alice si toti ! De ce ? Pentru ca se poate face orice cu noi , pentru ca ne impotrivim si tot pierdem , pentru ca luptam si suntem infranti . De ce ? Pentru a ne implini destinul . Naiba sa il ia ! Pe el si pe toti care i se supun .

Am ajuns in timp record la spital , am urcat scarile ( nenorocitele , poate mai tarziu cad si eu pe ele ) in fuga cu Bella in brate , care incet isi dadea sufletul in bratele mele . Fu repede pregatita o targa si sala de operatii , era intr-o stare deplorabila. Eu m-am asezat langa un scaun , pe jos , mi-am pus capul intre genunchi si am inceput sa plang in hohote . Asa am vazut-o si pe ea in acea prima noapte dupa ce am ranit-o . Daca aceasta viata se stinge din vina mea nu mi-o voi ierta niciodata .

Cum de poti face rau cu un gand bun ? Am vrut sa ajut si acum ea se afla la granita dintre lumina si intuneric , dintre da si nu , dintre rai si iad. Indiferent ce vrea ea ,indiferent de cate lacrimi sau zambete vor aparea , se va implini un singur lucur , destinul .
- Oh,vinovatie tampita ! am oftat cu greu.

Deodata , o voce iesi la iveala din spatele mintii mele , strigand din toata puterea : „ Nu,nu e vina ta ! Nu tu ai impins-o pe scari ! Nu din cauza ta nu a mers in padure ! Nu din cauza ta e aici , dar poate fi recunoscatore daca se va intoarce din nou acasa cu bine . Tu nu esti inculpatul , esti salvatorul !” . Apoi am inceput si eu sa strig plin de furie: „ Sti care e cea mai grava problema? Sunt amandoua ! E vina mea ca s-a ajuns aici , ca m-am intors , ca a trebuit sa o cunosc , ca am fost curios si e vina mea ca a cazut si ,aici vine greul , e vina mea daca ea va supravietui . Nu stiu ce sunt , cine sunt , ce voi face si ce ar fi bine sa fac ! Sunt pierdut in mine ...”

Poate fi prea tarziu pentru a cere iertare , pentru a indrepta totul si simt ca si cum ai vrea sa dispar , sa cad in pamantul fara fund si sa imi gasesc sfarsitul in adevar . Macar atat as mai putea face ! Ma gandeam asa , acum , ce i-am facut eu vietii , cui i-am gresit atat de tare incat sa ma pedepseasca asa ? Cu fiecare propozitie , cuvant , litera ce mi se intiparea clar in minte ma simteam mai pierdut . Imi era deja rau de la atata durere . Si eu care credeam ca totul se va termina din momentul in care m-am resemnat cu situatia lui Alice , in momentul in care m-am convins ca nu e totul pierdut ... Proasta deductie !

Nu stiu cata dreptate aveam , nici nu ma intereseaza . Nu imi pasa ca sunt pueril , ca poate exagerez , ca dramatizez pana in panzele albe. Dar daca e asa , inseamna ca si sentimentele mele fac acelasi lucru . Puteau trece secunde , zile , saptamani , luni , ani , decenii , secole si tot asa ramaneam daca nu ma intrerupea cineva :

- Domnul Cullen , Edward Cullen este aici ? intreba grabita o asistenta din fata salonului unde a intrat Bella , acum , cred , multa vreme .
Am ridicat incet capul ravasit si am raspuns atat de incet incat ma mir ca a auzit :
- Aici .
- Pacienta doreste sa va vada , de abia s-a trezit si repeta la nesfarsit numele dumneavoastra . Ar fi bine sa va grabiti si ah , ... aveti grija , inca este intr-o stare delicata .
- Desigur! Am rostit chiar in momentul in care ma indreptam catre salon . Inainte sa deschid usa, am stat o clipa sa ma gandesc . Am spus ca ma voi da la o parte asa ca ,poate nu ar fi cea mai buna idee sa intru. Dar in starea ei nu cred ca e bine , asa , fara nici o explicatie si cu atat mai mult cu cat ma vrea acolo. Voi ramane , deocamdata si apoi voi vedea ce imi rezerva „maritul” asa zis , destin .

- Hei ! am salutat bland , in timp ce ma indreptam catre scaunul de langa patul ei .
- Nu credeam ca esti aici ... imi raspunse o voce stinsa , extenuata.
- Dar sunt ! Nu am plecat deloc ... apoi m-am asezat usor langa ea , pe un scaun si i-am luat mana intr-a mea. Desi luata prin surprindere de gestul meu , a strans incet si ma privi direct in ochi.
- Imi pare rau ! sopti aproape indescifrabil , in timp ce o lacrima se prelingea pe obrazul ei palid.
- Shhht , e in regula . I-am zambit timid si i-am indepartat cu atentie lacrima fugara .

Eu ii mangaiam fin obrazul , in timp ce ea isi afunda capsorul in palma mea , inchizand ochii infranta , cu o tenta de zambet pe fata ei angelica .

Nu dupa mult timp a adormit , parand impacata cu situatia , iar eu am iesit sa imi iau o cafea si putin aer, sa mai oxigenez pe la „mansarda” .

Stand acolo si privind-o mi-am dat seama ca nu am facut-o doar pentru ea , am facut-o intr-un fel si pentru mine , pentru ca in doua cuvinte : Imi pasa ! Nu stiu in ce fel si nici nu ma voi gandi, acum ... Nu voi lua o decizie in acest moment , nu vreau sa grabesc cursul vietii.

Uitandu-ma la ceas , am pornit spre casa sa petrec putin timp si cu surioara mea ,sa ii multumesc deoarece, sa nu uitam , ea a fost cea care e responsabila de faptul ca Bella mai e in viata . Intr-un fel sau altul Alice e legata cu Bella , intr-un mod ciudat si inexplicabil, dar ceva e la mijloc. Se deconecteaza , reactioneaza , revine rationala cand e ceva important legat de ea . Pentru exemplu , prima intalnire , primul semn bun si in acelasi timp ciudat si nou sau , Bella in pericol , Alice ma avertizeaza . Mda , stiu , ciudat ...

~|~|~|~|~| (dupa putin timp)

Am intrat in casa si am sprintat direct la Alice care se uita pe fereastra , in directia din care am venit eu de afara.

- Cineva acasa ? am intrebat retoric , desigur, neasteptand un raspuns . Am strans-o ca de fiecare data in brate si i-am soptit emotionat la ureche un profund:
- Multumesc ! Apoi i-am dat usor drumul ,dar am putut sa jur ca am auzit :
- Nu , eu multumesc ! Insa nu eram sigur , am auzit parca prin vis , in ceata , neclar . Dar daca ... si ma uitam suspicios catre ea .
- Alice vorbeste-mi ! Si am scuturat-o usor de umar in timp ce ii vorbeam pe un ton mai ridicat.

Nici o reactie, nimic. Incepea sa mi se urce sangele la cap de nervi , daca poate, de ce nu vrea sa se intoarca la mine ? De ce ma face sa ma simt ca un inutil ?

Dandu-mi seama ca nu am cu cine m-am indreptat catre camera mea , aveam nevoie de un somn bun , nu e prea comod sa iti petreci jumatate de noapte intr-un spital infect . Bleah ! Si plus , tinand cont si de evenimentele marcante prin care am trecut chiar aveam nevoie de odihna , si inca multa ...

Dupa pregatirile de culcare, pe cand sa ma asez in pat , am observat un biletel alb , o bucata de hartie impaturita cu grija ce se afla pe perna . L-am luat cu o mana tremuranda si l-am desfacut incet pentru al citi :

„Toate la timpul lor , Edward!”

Fara a-mi pune normala intrebare cine mi-a trimis asta , raspunsul isi facu instantaneu aparitia ... Alice !

----------

Da...... cap. 7 is here :) , stiu ca a aparut mai tarziu decat de obicei :( , dar am si eu momentele mele de inspiratie care , de data aceasta , au venit cam cu intarziere sau in momente in care imi era pur si simplu imposibil sa scriu :( . Sunt multumita pentru ca ,in acest capitol , m-am contopit pur si simplu cu Edward , e prima data cand plang de cand scriu ... Am simtit fiecare sentiment , fiecare durere , psihica sau fizica , tot ! A fost sincer ciudat , dar interesant in acelasi timp :)) .Ati observat ca am adus aminte de „The vampire diaries” :X , doar ca le-am descoperit si le iubesc :X:X:X .
Stiu ca faza cu comentariile de la ultimul capitol nu a functionat si sincer , cred ca de aceea prin capul meu a cam batut vantul , inspiratia fiind in vizita pe la altcineva ;)) , dar , nu sunt suparata si nici nu am de gand sa aplic chestia cu „ Pana nu am X capitole nu mai postez nimic!” , nu , nu sunt genul , pentru ca si eu sunt cititoare pe la alte ficuri si stiu cum e :P . Comentati daca simtiti nevoia , daca va face placere sa imi impartasiti si mie parerea voastra ;) . KISSES!!! :*:*>:D<>:D<
P.S : Vine vacanta :X ,iar eu voi fi mai mult pe la bunici unde nu am net :(((( asa ca postarile vor fi o data pe saptamana , adica in weekend . I’m so sorry !!! :(( Va urez vacanta placuta si stati linistiti ca ne mai auzim chiar daca poate mai mult prin notele de autor :) pentru ca pe mess nu stiu cat voi mai intra . Ei oricum mai fur eu cate o saptamana si pe acasa stati linistiti :)) . Mda si ar cam trebui sa inchei si eu nota asta de autor cat China :)) . Va puuuup !!! :*:*>:D<>:D<

Cap 6 – Life hates me ... or not ?!

~Bpov~
Nu m-am uitat nici o clipa inapoi , ar fi amplificat de o mie de ori durerea sufocanta ce ma apasa si pe care o simteam prezenta in mine cu fiecare pas , fiecare lacrima, tot mai intens. Un singur lucru regretam , ca am lasat sa se intample asta ...
Nu pare un lucru pentru care sa ma consum , sa imi pese catusi de putin ? Teoretic nu ! Dar in sufletul meu era singurul adevar si era unul crunt si dureros. Asa e , nu stiam multe despre el si nu am petrecut o viata de om sa il cunosc mai bine , dar imi pasa. Din ultimii doi ani Edward fu singurul care imi asculta si putinele vorbe ce le-am avut de spus , dadea atentie si micului gest ce il faceam, imi demonstra ca nu sunt singura , ca mai este o sansa . Aveam de gand sa accept ajutorul lui nerostit , dar pana am deschis ochii mai larg si am vazut adevarul . Nu se putea , eu nu puteam avea pe nimeni in jur , am fost creata ca singurul prieten si dusman sa fiu eu insami ... apoi urma un scris indescifrabil , cu cerneala intinsa pe jumatate din pagina , din cauza lacrimilor, in care mi-am destainuit framantarile acum 3 zile .
Nu era un jurnal , erau o gramada de foi goale, dar scrise , cu nimic important , dar trebuiau tinute la adapost. Gaseai cate una in fiecare coltisor , aruncate aiurea ,de ma impiedicam la fiecare pas de ele. Cine ma mai intelege ? Intrebare capcana...
Ma uitam pe fereastra acum , priveam padurea mea draga , de o saptamana nu am mai pus piciorul in ea si asta ma sfasia la propriu... Evitam cat ma tineau puterile sa mai fac aceasi greseala , vroiam sa ma tin la distanta chiar si de mine daca se putea .
Eram prea sensibila , cel mai mic incident ,absolut orice ma putea face sa sufar . Aceasta era dovada vietii mele , ramasitele adevaratei persoane din mine ,cea care s-a spart , cioburile imprastiindu-se in locuri unde nici gandul nu poate patrunde , in intuneric.
Acesti patru pereti deveneau cu fiecare zi tot mai insuportabili , parca se strageau tot mai aproape vrand sa ma inghita.
- Nu mai suport ! Am urlat din toate puterile si am trantit lampa de pe noptiera , aceasta lovind peretele si accentuand haosul din jur. Inca un minut si inebuneam daca nu ieseam putin de aici, asa ca am alergat repede afara , dar , uitand de prezenta scarilor am cazut , rostogolindu-ma pana jos .
Cand am ajuns pe o suprafata plana nu mai simteam nimic din ce se presupunea ca face parte din corpul meu . Dupa scurtul moment de amorteala eram capabila sa ma misc din nou , dar intepaturile puternice ma impiedicau sa gandesc rational . Inainte sa cad in bratele inconstientei am putut simti mirosul apasator de sange , de undeva din apropiere. Apoi s-a rupt firul tuturor framantarilor , a fericirii , a tristetii , sperantei si dezdanejdii ... totul devenind praf intr-o fractiune de secunda .

~Epov~
O saptamana ! Nu imi vine sa cred ca am lasat-o sa plece , ca nu am reactionat imediat ce am realizat ce se intampla . Dar nu , eu am stat ca prostul si m-am uitat . Nici Alice nu a mai dat vreun semn pozitiv de atunci.
Ma plimbam toata ziua prin padure , cautand-o cu speranta ca nu va putea sta departe prea mult de acest loc special pentru ea. Dar in fiecare zi acelasi rezultat , aceleasi concluzii , aceleasi probleme , aceleasi dezamagiri . Era o rutina cu care nu ma puteam obisnui . Odata ce mi-am pus in cap asta , nu mi-o mai scoate nici naiba . Da , incapatanarea ma caracterizeaza complet nu am ce-i face.
Am fost atat de incordat tot acest timp , parca ceva ma tot oprea asupra aceluiasi subiect omniprezent . Asteptam si acum , respiram sacadat ,iar ochii mi se incetosau incet , parca vrand sa formeze singuri imaginea ei . Insuportabilitate ... era cuvantul ce cuprindea intreaga mea fiinta si situatie . Imi petreceam intreaga zi si noapte afara din casa ,desi stiind ca nu era bine . Intotdeauna imi spuneam ca poate maine , dar daca maine nu mai vine niciodata ... Uneori limbi straine sunt si gandurile noastre , sentimentele , totul din jur si ne trezim ca nu mai intelegem nimic .
Ajungeam la concluzia ca ideile mele „geniale” au fost jalnice si timpul acordat lor au fost alte secunde pierdute , trecute pe langa noi odata cu vantul , purtandu-le pe cursul firesc , mai departe . Nu pot descrie aspectul dezolant din interior , dar vinovatia stiu sigur ca era prezenta, ducandu-ma incet, dar sigur pe culmile disperarii.
Trebuie sa fac ceva ! aceste patru mici si simple cuvinte faceau un adevarat haos in capul meu . Nu puteam face o miscare oricat de scurta fara sa ma sagete inca odata aceasta strigare disperata , secata de puteri , care urla cu toata intensitatea de care era in stare. Odata spuneam ca daca eu nu am atins fericirea deplina de ce trebuie sa ingreunez vietile celorlalti si asa complicate ? , acum ma autoadaugam si pe mine in tipar . Singurul lucru care imi ingreuna existenta era constiinta , care imi apartine, deci, prin urmare ... eu.
Atat a fost ! Gata ! Stop ! Inca un gand si imi pierd si urma de ratiune ce a mai ramas . Ce faceam eu nu se putea numi mers sau plimbare , ci mai degraba fuga , de mine insumi ?! Suna cam ciudat ce-i drept ... Treceam pe langa case , cladiri , pe alei , trotuare ,drumuri marginase, cine le mai tine socoteala ? Tot „mergand” la fel de „incet” , cu picioarele miscandu-se intr-un ritm alert , m-am impiedicat la un moment dat de ...ceva , desi habar nu am in ce consta acel „ceva” . Nu eram niciodata impleticit sau incurcat in ce privea deplasarea , dar tinand cont de starea mea psihica era acceptata si aceasta abatere.
Asa , m-am ridicat alene , linistindu-ma mental „ Bun Edward , fiecare pas pe rand , incetisor.” , ma comportam de parca acum invatam sa umblu. Doamne rau am ajuns ! Aducandu-mi aminte ca ultima data aveam o oarecare cantitate de demnitate am ridicat capul sus , mi-am intreptat spatele si am vazut ... o casa . Dupa aspect parea proprietatea unei familii instarite , era eleganta , cu o nota de originalitate pe alocuri . Pe usa principala scria mare si autoritar „ Fam.Charlie Swan” , mi se parea cunoscut numele , dar dupa atata timp ce absenta sfantul mai stie cine era respectivul .
Ah ce ma doare capul ! Mi-am dus in acelasi timp mana la ceafa , incercand sa opresc inevitabilul , sa imi bubuie . M-am asezat din reflex jos, pe primele scari din fata casei „respectivului” anonim , masandu-mi incet dar ritmic tampla , incercand toate metodele care nu implicau pilule mici si scarboase pentru a-mi diminua durerea brusca si puternica de cap . Am spus mai devreme ca incep sa cred in hazard si ca totul se intampla cu un scop , ei bine , asta a fost facuta pentru a ma inebuni pe mine la propriu . Ah nu mai suport ! Insa , in acelasi timp in care am gandit propozitia un sunet puternic se auzi din interiorul casei . Crezand ca am fost descoperit stand ca un vagabond in fata casei asteptand pomana ( pentru ca altfel nu aveam cum sa arat ) m-am ridicat impacientat si, bineinteles , am luat-o la fuga .
Nemaitinandu-ma picioarele , nici nu am trecut bine coltul si m-am asezat din nou jos , de data aceasta pe o banca de langa casa familiei ... Carliste Cullen . De astia chiar nu am auzit ...
Dupa sperietura de dinainte si capul a uitat sa ma mai doara . Astazi viata chiar isi bate joc de mine ! am inceput eu monologul interior . Printre alte prostii ce se invalmaseau prin putinul spatiu din cap, am realizat ceva important , „ Imi trebuie o ocupatie care sa ma distraga de la tot , sa revin din nou in tiparul firesc al lucrurilor !”
Mi-a luat ceva timp pana am cantarit toate variantele , facand un sondaj virtual la care vota cine vroia , constiinta , ratiunea , subconstientul , era un adevarat meeting pe acolo . Pana la urma m-am hotarat , voi reincepe scoala ! Mai devreme sau mai tarziu trebuia luata si aceasta decizie si cum era un moment prielnic , de ce nu ?
Mai hotarat ca niciodata, m-am ridicat , vrand sa rezolv toate formalitatile chiar acum , sa pot incepe cat mai devreme studiile .
Liceul era tot acolo , in celalalt capat al acestui minuscul si banal oras asa ca am ajuns intr-un timp record . Dupa umpic de ratacit printre caldirile scolii am descoperit si unde era secretariatul , mai exact in mijloc . Am batut respectuos la usa , iar dupa acord am intrat mladios , cu pasi siguri, inauntru.
- Buna ziua ! am salutat scurt , dar cald , nevrand sa fac o impresie proasta .
- Buna ziua ! Cu ce te pot ajuta ? Secretara era cam de varsta a doua si, mi se pare mie sau imi facea ochi dulci ? Ma rog ...
- As dori sa ma inscriu la aceasta scoala daca se poate , desigur . Cat urasc formalitatile si dulcegariile de genul asta . Mai ca imi venea sa imi dau ochii peste cap in fata doamnei la cat de patetic sunau propozitiile rostite de mine.
O anunta pe directoare de prezenta mea, dupa care ma pofti inauntru . Era un birou elegand , cald , aranjat dupa stilul vechi , unde te puteai simti comod , nu stresat ca in alte situatii .
- Buna tinere! Ia un loc, te rog ! Cu ce te pot ajuta ? Alte fraze nu mai stiu femeile astea ?
M-am asezat pe un scaun din fata biroului dupa care am repetat motivul pentru care ma aflu acolo . Amabila , mi-a inmanat niste formulare de inscriere , dovada ca am facut o impresie buna . Tot completand infinitatea de hartii , ochii mi-au sarit pe un teanc de teste si tot odata pe numele scris pe prima foaie : Bella Swan. Nu pot de cred ! Cineva chiar ma iubeste acolo sus ! Multumesc Doamne ! Imi venea sa sar pana in tavan si inapoi, dar as cam strica lucrurile de pe aici , iar doamna e chiar de treaba . Numai sa scap mai repede de aici ... Da , cum sa nu ! Imi spuse ironica o voce de undeva de prin spatele mintii .
Era vreo opt si jumatate cand am iesit de pe usa secretariatului si , desi nu ma puteam duce astazi , maine la prima ora imi voi face subita aparitie la usa Bellei .
M-am intors acasa cu o stare vizibil euforica , am pupat-o pe Alice dulce pe obraz dupa care am asezat-o pe un scaun in fata semiunui , unde planuiam sa fac un mic foc .
Am adus lemnele , tot ce trebuia si cu cel mai mic efort, l-am aprins . Flacarile mocneau in continuu , ardeau de invidie , raspandeau caldura de ura si iti uimea ochii de suparare . Era minunat !
Pe cand sa ma asez si eu jos , am observat ochii lui Alice atintiti fix catre mine , cu o expresie terifianta pe fata .
- Caut-o ! Pana nu e prea tarziu ...
Striga fiecare cuvant clar , facand tot posibilul sa ma determine sa o cred . De data aceasta eu eram cel terifiat , ea reintorcandu-se in neant . Trebuie sa ma duc , trebuie sa o cred , trebuie sa ascult de toate acestea ! Ma incurajam eu mental si , inainte sa imi dau seama, alergam disperat , cu toata viteza omeneasca , incercand sa nimeresc drumul de mai devreme prin intuneric . Am ajuns cat ai clipi si fara a ma gandi la consecinte , la nimic , eram inauntru ,imobilizat de imaginea din fata ochilor ... Doamne Dumnezeule !

-------
Here you go !!!stiu ca aparut cu o micuta intarziere , sorry  ,dar acum dau ultimele teste si nu vreau sa stric ce am muncit un an intreg  . Dar cap.6 e aici si ne-am inteles foarte bine :)) .
Nu am fost prea multumita de numarul de comentarii de la capitolul anterior  , stiu ca puteti mai mult ;) . Asa ca prupun ceva , haide sa ajungem la 15 comentarii (stiu ca e posibil ;;) ), asa pentru mine si pentru cat mai multe capitole de acum in colo ... Nu imi trebuie nimic kilometric , spuneti ceea ce simtiti cu adevarat , parerea sincera, fara rezerve :) . BIG KISSES !!!!!!! :*:*:*>:D<>:D<>:D<
Melodii de inspiratie : Plumb – Cut ( stiu ca am pus-o si la capitolul precedent ,dar e facuta pentru mine si acest fic , ma inspira de fiecare data :D ) si cea de la inceput :D .