Cap 7 - Destiny thoughts

~Epov~
Nu, asta nu putea fi adevarat! Trebuie sa fi gresit adresa , casa , trebuie sa ma fi inselat , adica vreau sa spun ca ... nu merita asta ! Nimeni nu ar merita asta ! Mda , iar eu stau si intorc situatia pe dos in loc sa actionez .

Ma uitam in jos , parca ca prin vis la tot ce se infatisa in fata ochilor mei .Am pasit incet , greoi , in cadrul taiat parca dintr-o secventa sangeroasa din „The vampire diaries” . Era aproape intuneric total , din camera ei se vedea o lumina difuza care doar accentua nivelul si asa ridicat de adrenalina care curgea prin mine la vederea sangelui imprastiat in jurul meu , in jurul ei . Mi-am tinut respiratia in mine si i-am luat grijuliu trupul insangerat de pe jos . Ma tineam cu toata puterea sa nu incep sa tremur ca un copil de 8 ani care se uita pe furis la filmul de groaza pe care il vizioneaza fratele mai mare impreuna cu prietenii. Autocontrolul este unul dintre lucrurile care imi incurca existenta , nu pot sa ii comand , ma face sa ma simt si mai slab decat sunt.

Ea merita o sansa si se pare ca eu am fost ales sa i-o dau . Nu o fac pentru mine , o fac pentru ea ... Doar pentru ea ! incercam sa ma conving pe mine.

Ma indreptam deja spre masina , lacrimile inecandu-ma incet , gandurile intorcandu-se impotriva mea . Prea multa drama ,stiu ... Dar asta mi-e viata , o tragedie care nu se va termina pana nu inchid ochii , la figurat vorbind . Vorbeam incet , sau poate nu vorbeam, doar gandeam , nici nu mai stiu .

Daca ea a primit sansa asta , eu nu i-o voi lua si nici nu ma voi mai amesteca in ceea ce va urma . Va avea un viitor cu un gand in minus , al meu . Da , ma invinuiam ca de obicei , dar face parte din viata , din viata MEA ! Daca inainte vroiam sa ajut , acum vreau sa ma indepartez , vreau sa plec , sa fug , sa ma ascund , sa uite toata lumea ca a exisat vreodata un Edward Cullen sau sa uite doar ea . Privind doar in dreapta mea imi pot da seama ca asta trebuie sa fac . Daca nu eram atat de disperat , atat de sigur de reusita , ea nu mai era cu fiecare secunda mai aproape de sfarsit ?! In padure sunt scari ? Nu! In padure sunt pericole? Da ...eu !

Ma intreb de ce mai sunt aici ? De ce mi s-a dat si sansa sa indrept greseala , ce imi rezerva viitorul dupa ce imi voi implini si aceasta misiune a destinului ? De ce totul trebuie planuit inca dinainte ? Daca as putea sa schimb ce a fost scris acolo , undeva , unde e scris cursul fiecarei vieti , m-as sterge cu totul !

Deja vorbea vinovatia din mine , adusa la suprafata de soc , frica, nesiguranta si vulnerabilitate. Pentru ca asa suntem toti , vulnerabili in fata tuturor , indiferent ca suntem constienti de asta sau nu , daca ne ascundem de adevar sau daca purtam masca de „Sti ceva , chiar nu imi pasa!”. Totul este fals , si eu si vinovatia si Bella si Alice si toti ! De ce ? Pentru ca se poate face orice cu noi , pentru ca ne impotrivim si tot pierdem , pentru ca luptam si suntem infranti . De ce ? Pentru a ne implini destinul . Naiba sa il ia ! Pe el si pe toti care i se supun .

Am ajuns in timp record la spital , am urcat scarile ( nenorocitele , poate mai tarziu cad si eu pe ele ) in fuga cu Bella in brate , care incet isi dadea sufletul in bratele mele . Fu repede pregatita o targa si sala de operatii , era intr-o stare deplorabila. Eu m-am asezat langa un scaun , pe jos , mi-am pus capul intre genunchi si am inceput sa plang in hohote . Asa am vazut-o si pe ea in acea prima noapte dupa ce am ranit-o . Daca aceasta viata se stinge din vina mea nu mi-o voi ierta niciodata .

Cum de poti face rau cu un gand bun ? Am vrut sa ajut si acum ea se afla la granita dintre lumina si intuneric , dintre da si nu , dintre rai si iad. Indiferent ce vrea ea ,indiferent de cate lacrimi sau zambete vor aparea , se va implini un singur lucur , destinul .
- Oh,vinovatie tampita ! am oftat cu greu.

Deodata , o voce iesi la iveala din spatele mintii mele , strigand din toata puterea : „ Nu,nu e vina ta ! Nu tu ai impins-o pe scari ! Nu din cauza ta nu a mers in padure ! Nu din cauza ta e aici , dar poate fi recunoscatore daca se va intoarce din nou acasa cu bine . Tu nu esti inculpatul , esti salvatorul !” . Apoi am inceput si eu sa strig plin de furie: „ Sti care e cea mai grava problema? Sunt amandoua ! E vina mea ca s-a ajuns aici , ca m-am intors , ca a trebuit sa o cunosc , ca am fost curios si e vina mea ca a cazut si ,aici vine greul , e vina mea daca ea va supravietui . Nu stiu ce sunt , cine sunt , ce voi face si ce ar fi bine sa fac ! Sunt pierdut in mine ...”

Poate fi prea tarziu pentru a cere iertare , pentru a indrepta totul si simt ca si cum ai vrea sa dispar , sa cad in pamantul fara fund si sa imi gasesc sfarsitul in adevar . Macar atat as mai putea face ! Ma gandeam asa , acum , ce i-am facut eu vietii , cui i-am gresit atat de tare incat sa ma pedepseasca asa ? Cu fiecare propozitie , cuvant , litera ce mi se intiparea clar in minte ma simteam mai pierdut . Imi era deja rau de la atata durere . Si eu care credeam ca totul se va termina din momentul in care m-am resemnat cu situatia lui Alice , in momentul in care m-am convins ca nu e totul pierdut ... Proasta deductie !

Nu stiu cata dreptate aveam , nici nu ma intereseaza . Nu imi pasa ca sunt pueril , ca poate exagerez , ca dramatizez pana in panzele albe. Dar daca e asa , inseamna ca si sentimentele mele fac acelasi lucru . Puteau trece secunde , zile , saptamani , luni , ani , decenii , secole si tot asa ramaneam daca nu ma intrerupea cineva :

- Domnul Cullen , Edward Cullen este aici ? intreba grabita o asistenta din fata salonului unde a intrat Bella , acum , cred , multa vreme .
Am ridicat incet capul ravasit si am raspuns atat de incet incat ma mir ca a auzit :
- Aici .
- Pacienta doreste sa va vada , de abia s-a trezit si repeta la nesfarsit numele dumneavoastra . Ar fi bine sa va grabiti si ah , ... aveti grija , inca este intr-o stare delicata .
- Desigur! Am rostit chiar in momentul in care ma indreptam catre salon . Inainte sa deschid usa, am stat o clipa sa ma gandesc . Am spus ca ma voi da la o parte asa ca ,poate nu ar fi cea mai buna idee sa intru. Dar in starea ei nu cred ca e bine , asa , fara nici o explicatie si cu atat mai mult cu cat ma vrea acolo. Voi ramane , deocamdata si apoi voi vedea ce imi rezerva „maritul” asa zis , destin .

- Hei ! am salutat bland , in timp ce ma indreptam catre scaunul de langa patul ei .
- Nu credeam ca esti aici ... imi raspunse o voce stinsa , extenuata.
- Dar sunt ! Nu am plecat deloc ... apoi m-am asezat usor langa ea , pe un scaun si i-am luat mana intr-a mea. Desi luata prin surprindere de gestul meu , a strans incet si ma privi direct in ochi.
- Imi pare rau ! sopti aproape indescifrabil , in timp ce o lacrima se prelingea pe obrazul ei palid.
- Shhht , e in regula . I-am zambit timid si i-am indepartat cu atentie lacrima fugara .

Eu ii mangaiam fin obrazul , in timp ce ea isi afunda capsorul in palma mea , inchizand ochii infranta , cu o tenta de zambet pe fata ei angelica .

Nu dupa mult timp a adormit , parand impacata cu situatia , iar eu am iesit sa imi iau o cafea si putin aer, sa mai oxigenez pe la „mansarda” .

Stand acolo si privind-o mi-am dat seama ca nu am facut-o doar pentru ea , am facut-o intr-un fel si pentru mine , pentru ca in doua cuvinte : Imi pasa ! Nu stiu in ce fel si nici nu ma voi gandi, acum ... Nu voi lua o decizie in acest moment , nu vreau sa grabesc cursul vietii.

Uitandu-ma la ceas , am pornit spre casa sa petrec putin timp si cu surioara mea ,sa ii multumesc deoarece, sa nu uitam , ea a fost cea care e responsabila de faptul ca Bella mai e in viata . Intr-un fel sau altul Alice e legata cu Bella , intr-un mod ciudat si inexplicabil, dar ceva e la mijloc. Se deconecteaza , reactioneaza , revine rationala cand e ceva important legat de ea . Pentru exemplu , prima intalnire , primul semn bun si in acelasi timp ciudat si nou sau , Bella in pericol , Alice ma avertizeaza . Mda , stiu , ciudat ...

~|~|~|~|~| (dupa putin timp)

Am intrat in casa si am sprintat direct la Alice care se uita pe fereastra , in directia din care am venit eu de afara.

- Cineva acasa ? am intrebat retoric , desigur, neasteptand un raspuns . Am strans-o ca de fiecare data in brate si i-am soptit emotionat la ureche un profund:
- Multumesc ! Apoi i-am dat usor drumul ,dar am putut sa jur ca am auzit :
- Nu , eu multumesc ! Insa nu eram sigur , am auzit parca prin vis , in ceata , neclar . Dar daca ... si ma uitam suspicios catre ea .
- Alice vorbeste-mi ! Si am scuturat-o usor de umar in timp ce ii vorbeam pe un ton mai ridicat.

Nici o reactie, nimic. Incepea sa mi se urce sangele la cap de nervi , daca poate, de ce nu vrea sa se intoarca la mine ? De ce ma face sa ma simt ca un inutil ?

Dandu-mi seama ca nu am cu cine m-am indreptat catre camera mea , aveam nevoie de un somn bun , nu e prea comod sa iti petreci jumatate de noapte intr-un spital infect . Bleah ! Si plus , tinand cont si de evenimentele marcante prin care am trecut chiar aveam nevoie de odihna , si inca multa ...

Dupa pregatirile de culcare, pe cand sa ma asez in pat , am observat un biletel alb , o bucata de hartie impaturita cu grija ce se afla pe perna . L-am luat cu o mana tremuranda si l-am desfacut incet pentru al citi :

„Toate la timpul lor , Edward!”

Fara a-mi pune normala intrebare cine mi-a trimis asta , raspunsul isi facu instantaneu aparitia ... Alice !

----------

Da...... cap. 7 is here :) , stiu ca a aparut mai tarziu decat de obicei :( , dar am si eu momentele mele de inspiratie care , de data aceasta , au venit cam cu intarziere sau in momente in care imi era pur si simplu imposibil sa scriu :( . Sunt multumita pentru ca ,in acest capitol , m-am contopit pur si simplu cu Edward , e prima data cand plang de cand scriu ... Am simtit fiecare sentiment , fiecare durere , psihica sau fizica , tot ! A fost sincer ciudat , dar interesant in acelasi timp :)) .Ati observat ca am adus aminte de „The vampire diaries” :X , doar ca le-am descoperit si le iubesc :X:X:X .
Stiu ca faza cu comentariile de la ultimul capitol nu a functionat si sincer , cred ca de aceea prin capul meu a cam batut vantul , inspiratia fiind in vizita pe la altcineva ;)) , dar , nu sunt suparata si nici nu am de gand sa aplic chestia cu „ Pana nu am X capitole nu mai postez nimic!” , nu , nu sunt genul , pentru ca si eu sunt cititoare pe la alte ficuri si stiu cum e :P . Comentati daca simtiti nevoia , daca va face placere sa imi impartasiti si mie parerea voastra ;) . KISSES!!! :*:*>:D<>:D<
P.S : Vine vacanta :X ,iar eu voi fi mai mult pe la bunici unde nu am net :(((( asa ca postarile vor fi o data pe saptamana , adica in weekend . I’m so sorry !!! :(( Va urez vacanta placuta si stati linistiti ca ne mai auzim chiar daca poate mai mult prin notele de autor :) pentru ca pe mess nu stiu cat voi mai intra . Ei oricum mai fur eu cate o saptamana si pe acasa stati linistiti :)) . Mda si ar cam trebui sa inchei si eu nota asta de autor cat China :)) . Va puuuup !!! :*:*>:D<>:D<