Cap 5 - Something really weird and fragility

- Hei nu ai vrea sa ... o cunosti pe Alice? Si-a impreunat in acelasi timp sprancenele , ca si cand ar fi fost o decizie de moment sau un gand rostit cu voce tare .
- Daca ai fi dispus sa mi-o prezinti , sincera sa fiu sunt curioasa sa o cunosc . Apoi am afisat un zambet micut de tot si timid . Stai asa ! Sincera , zambet , ce?, adica cum ?. Eu tocmai am zambit ?! In loc ca aceasta realizare sa largeasca forma buzelor , care se numea ...zambet, i-am copiat miscarea lui Edward de mai devreme , aparand o cuta minuscula intre sprancele mele , urmare a confuziei ce se lupta prin mine.
- Sa inteleg ca iti retragi decizia ? ma privi el cu o tenta de umor in vorbe .
- Nu , nu , e in regula . Ma gandeam doar ... la altceva. Off, Doamne ! Numai sa se termine totul si imi fac eu curatenie pe la circuite , nu mai functioneaza prea bine in ultimul timp.
- Haide , cabana in care stam nu e departe , avand in vedere ca intinsul acesta verde nu e atat de ... intins , bufni usor in acelasi timp in care a terminat de rostit cuvintele.
Am dat sa plec fara a ma gandi prea mult si dupa nu mai mult de trei pasi am inghetat la propriu. Doamne Bella doar nu ai de gand sa mergi singura cu el in locuinta lui ! imi zbiera ratiunea prin cap. O serie de scenarii mortifiante mi se derulau in fata ochilor , ingrozindu-ma de felul in care s-ar putea termina gestul meu plin de naivitate. Poate nu ar fi asa , dar sunt dispusa sa risc un pret atat de mare ? Evident si irevocabil , nu ! Nu parea a fi genul acela de om , dar aparentele sunt mai inselatoare chiar decat omul in sine , decat mintea si gandurile ascunse de care nici noi nu suntem constienti cateodata. Putea fi un om de duzina , expunand o poveste tragica unei fete neajutorate . Purta intradevar in ochi o dovada a spuselor sale , dar totusi nu , nu pot face asta . Trebuie mai intai sa imi castige increderea si asta nu va fi un lucru usor , pentru nici unul dintre noi...
- S-a intamplat ceva ? ma intreba vizibil ingrijorat.
- Da ,... nu pot ... veni ...cu tine . Simt ca asta nu e bine , nu inca . Am incercat sa spun totul fara a-l face sa se simta jignit , vroiam doar sa stie ca eram nesigura . In fond nu scria nici unde negru pe alb ca el era la fel cum l-a proiectat rodul imaginatiei si grijii mele.
Statu o clipa sa se gandeasca si continua pe un ton intelegator , aratand ca nu este deloc afectat de spusele mele .
- Inteleg si nu vad nici o problema in asta. O voi aduce pe Alice aici daca ti-e mai usor. Raspunsul lui veni relativ repede , fapt care m-a facut sa cred ca s-a gandit si la varianta aceasta de dinainte. In prezenta lui ma simteam tot timpul cu un pas in urma, mi se parea ca totul era gandit dinainte . Am decis insa sa nu dau acum importanta indoielilor si i-am dat raspunsul pe care il astepta :
- Asa este bine .
- Bun , ma intorc imediat . Apoi imi trase cu ochiul, vizibil bucuros , chiar entuziasmat . Poate din cauza curiozitatii in legatura de cum voi reactiona la vederea surorii sale . Sincer si eu eram curioasa de asta. M-am asezat apoi pe jos , asteptand ...
~Epov~
Banuiam ca va refuza sa vina cu mine. In cele doua zile in care m-am gandit la un plan prin care sa ma apropi de ea am pus in revista toate posibilitatile si reactiile pe care le-ar putea avea , fiind pregatit pentru orice situatie .
Totul a decurs destul de bine eram pe drumul cel bun. Ideea cu Alice mi-a venit in ultimul moment , ceva determinandu-ma sa nu ma despart inca de ea . Ma simteam confortabil in prezenta Bellei , nu stiu de ce dar cuvintele imi veneau siroaie , nu ramaneam niciodata fara un subiect pe care sa il deschid .
In momentul in care m-am gandit sa ii spun direct povestea mea nici nu mi-a trecut prin minte ca mi-o va spune si ea pe a ei . Tot ce am vrut era ca ea sa ma cunoasca , sa isi schimbe imaginea deformata creata de la prima noastra intalnire si sa inceapa incetul cu incetul sa aiba incredere in mine , in adevaratul „eu”. Nici de cum nu vroiam sa produc mila si cu atat mai putin lacrimi din partea ei . Nu ma asteptam sa o vad plangand la auzul povestii mele , se pare ca aveam dreptate cand am spus ca este foarte sensibila .
De la inceput,inca de cand m-am decis sa o ajut nu ma gandeam ca la un experiment sau ceva de genul . Ma vedeam ajutand-o ca un prieten , unul pe care ma indoiesc ca il are.
Acum i-am putut vedea trasaturile mult mai clar si pot spune cert ca Bella era frumoasa , cu niste ochi de un ciocolatiu inchis , mari si profunzi , niste buze pline si rozalii ,era de o fragilitate si inocenta rar intalnita .
Atunci cand am prins-o cand s-a dezechilibrat , nici eu nu stiu ce si cum am facut dar ea era lipita de mine , prinsa in ochii mei la fel de strans cum eram si eu in ai ei. Era atat de micuta in bratele mele puternice , atat de calda cu un parfum aparte , natural ,de iarba proaspata si conifere...
Brusc, am observat ceva in ultimul timp ... am inceput sa cred in destin , in hazard si ca de obicei nu stiu de ce . Poate e destinul ... hai ca devin deja patetic , ma gandeam in timp ce ma indreptam destul de rapid spre cabana.
Intr-un final am ajuns la Alice si am luat-o de mana strans , indrumand-o incet catre locul unde ma astepta Bella . Prin nestiinta ei, era atat de dulce surioara mea si , cu hotararea ca nu imi voi pierde niciodata speranta , orice s-ar intampla ,aveam o presimtire ca v-a reusi sa revina la normal.
Inca continuand sa visez la acea zi minunata, am zarit-o pe Bella stand linistita, asteptandu-ma. Cand ne-a auzit pasii si-a intors imediat privirea in directia noastra . Fara nici un advertisment, ochii ei s-au marit si parca teleghidata , inainta hotarat catre noi.Ceea ce avea sa ma socheze la propriu de abia acum avea sa urmeze. Alice isi smulse pur si simplu mana din a mea si a intins-o catre Bella , aceasta luand-o fara nicio retinere. Ma uitam neputincios la scena din fata mea , nevenindu-mi sa cred .Acela nu a fost sigur un reflex din partea ei, mai ales ca ochii ei erau plini acum , studiind-o pe Bella din cap pana in picioare atent .
Aceasta statea cu mana lui Alice intr-a ei , cu ochii inca bulbucati de uimire banuiesc , uitandu-se cand la mainile lor impreunate , cand la sora mea.
Dintr-o data, ochii lui Alice si-au pierdut sclipirea si a lesinat in fata noastra. Am prins-o inainte de a avea un contact dur cu pamantul si m-am uitat pierdut si nedumerit la Bella care parca era imaginea in oglinda a expresiei mele.
- Ce a fost asta ? ma intreba ea cu o vocea tremuranda , uitandu-se inca la Alice .
- Nu stiu ... Mi-am intors ochii catre ea in acelasi timp in care ea a facut acelasi lucru. Am ramas din nou amandoi prinsi in ochii celuilalt pana cand , de data aceasta bland, ea si-a desprins privirea de pe mine , intorcand-o catre Alice.
- E frumoasa ! sopti admirativ mangaindu-i in acelasi timp parul .
Prins in propriile mele ganduri , fara a realiza ce fac , m-am trezit spunand:
- Ce n-as da sa stiu ce a fost inainte ... apoi am oftat din toata fiinta.
S-a instalat o liniste bine meriatata , fiecare ramanand in mintea lui fara nici un bruiaj exterior. Acesta era oare un semn ca situatia nu este pierduta? Dar ce legatura avea asta cu Bella ? Atatea intrebari fara raspuns sunt obositoare ,cred ca ma voi intoarce acasa cu Alice , care tocmai deschidea incetisor ochii , acum goi ,cum eram eu obisnuit sa fie .
- Bine sis , haide acasa ! si am luat-o usor in brate. M-am intors apoi catre Bella care statea cu capul plecat in pamant evitand sa se uite la vreunul dintre noi .
- Daca a reactionat astfel la vederea mea atunci cred ca ar fi mai bine sa nu o mai aduci , poate nu ar mai trebui sa vi nici tu . Raspandesc ghinion pe kilometrii , iar tu si cu sora ta ati rabdat destule de-a lungul timpului. Incepu deja sa planga in hohote , incepand sa alerge in directia opusa .
Intre timp Alice adormi la mine in brate asa ca am lasat-o incetisor, dar in acelasi timp grabit jos , langa un capac batran , pe o gramada moale de muschi. Am inceput apoi sa alerg cat ma tineau picioarele dupa Bella , luandu-ma dupa urmele lasate de pasii ei micuti si lacrimile fiebinti care se infiltrau prin pamant , martorul vesnic al suferintei ei . Incepeam sa o intrezaresc , incet incet ajungand-o din urma . Cand am vrut sa o prind de mana , se smuci puternic si am aterizat amandoi pe iarba , unul langa celalalt . Mi-am indreptat privirea spre Bella pentru a ma asigura ca este bine , dar ea deja era cuibarita la pieptul meu, continuand sa planga . Instantaneu mi-am infasurat mainile in jurul ei , incercand sa o linistesc . Isi ridica incetisor capul , ma privi in ochi si nu sopti decat un : „Imi pare rau!” dupa care se elibera , continunadu-si alergarea , eu privind-o cu ochi straini cum se indeparteaza ...
~Bpov~
La vederea ei , ceva ciudat imi controla pasii in acea directie. Era atat de frumoasa , avea parul negru ca niste carbuni arsi in lacrimi acide de ura , ochi micuti si blanzi , negrii ca cerul intr-o noapte innorata de invidie si rautate . Semana intr-un fel cu fratele ei ... parea pura si sunt sigura ca intr-o viata normala asa ar fi.
La inceput era pierduta in timp si spatiu , blocata in viitor sau trecut , nicidecum in prezent. In momentul in care m-a zarit a iesit din starea de transa , ochii ei inainte solizi deveneau lichizi , usor deschizandu-se la culoare, iar noanta de puritate nedisparand nici o secunda. S-a eliberat dintr-o data din stransoarea lui Edward, intinzandu-mi mana . Am luat-o fara retinere , ochii ei parca comandandu-mi de undeva din interior ce sa fac.
Asta nu parea deloc ceva normal , mi-am dat seama dupa expresia socata a lui Edward, care parea spectatorul propriului destin. Fara a-mi da seama ce se intampla , Alice ateriza in bratele lui Edward, care o prinse chiar inainte ca aceasta sa atinga pamantul.
In urmatoarele momente cand se asternu o liniste deplina intre noi , am putut reflecta putin la cele tocmai intamplate . Alice a lesinat din cauza mea , Edward era ingrijorat tot din cauza mea ,cum drumurile ni s-au incrucisat , cum le-am facut rau amandurora. Toti cei care mi-au fost aproape au avut de suferit , iar ei nu era o exceptie se pare.
I-am evitat privirea lui Edward , spunandu-i ceea ce ma macina in suflet , indepartandu-ma cat eram in stare de toata lumea , de tot ce putea fi distrus , de tot ce are sentimente si poate suferi. Lacrimile si-au facut aparitia obisnuita , ingreunandu-mi inaintarea si asa impiedicata. Am simtit o mana ce ma tragea inapoi si m-am smucit puternic , ajungand intinsa pe spate , pe jos . M-am uitat in jur si l-am vazut pe Edward intins langa trupul meu fragil.
Blocandu-mi intetionat ratiunea , m-am intins catre el , asezandu-mi capul pe pieptul lui cald si am continuat sa plang .El isi infasura imediat mainile in jurul meu , protector . Era atat de bine , ma simteam in siguranta , era cald si comod... Insa trebuia sa fac ce trebuia , sa plec ...



----------
Inca un capitol greu pentru mine , dar cu inspiratia din comentariile voastre si niste muzica potrivita l-am terminat . Imi pare rau pentru finalul acesta trist , dar ii trebuie putin timp Bellei pentru a medita. Continuati sa cititi si sa comentati, sa apara mai repede capitolele  . Kisses !!! :*:*>:D<>:D<
Melodii de inspiratie : Vampire diaries – Cut (Plumb) ( ii multumesc Laurei pentru melodie :*:* ) , Alyosha-Sweet people